Cititi si spuneti-va parerea!
   La palatul de clestar din mijlocul lacului era mare sarbatoare. Printesa Daria implinea doi anisori, iar toata curtea fremata de bucurie. Regele si regina au impartit daruri tuturor curtenilor care ii urau sanatate si noroc Printesei. Cerul curat radea cu dinti de nouri albi si trimitea flori de curcubeu pe razele soarelui.
   Printesa Daria era imbracata intr-o rochita alba cu flori rosii prinse in centura, iar buclele-i blonde se razboiau sa iasa de sub coronita de trandafiri. Se juca in gradina din spatele palatului cu doi catelusi primiti cadou de ziua ei: unul alb patat si unul negru si cret; alergau prin iarba verde de smarald razand, facand mare zarva incat l-au trezit inainte de vreme pe batranul Timp.
   Morocanos de felul lui, batranul tuna si fulgera aruncand cu papucii dupa valetul Ceas care nu mai stia ce sa faca pentru a-l imbuna.
   - Cine a indraznit sa ma trezeasca inainte de vreme? – incerca incruntat sa incalte papucii pe care bietul valet Ceas ii adusese si ii pusese la picioarele patului. Nu stiti ca astazi Printesa Daria face doi ani si eu trebuie sa merg la petrecere?
   Incurcat, privind in podea, valetul Ceas i-a spus ca tocmai Printesa era cea care l-a trezit.
   Trebuie sa va spun ca batranul Timp era invitat de onoare si ca sa nu intarzie, a venit cu trei zile mai devreme la palat. Se odihnea in camera ce dadea spre curtea unde Printesa se tavalea prin iarba cu cei doi catelusi primiti in dar, fara sa stie ca l-a trezit pe batran.
   Credeti ca i-au fost de ajuns explicatiile valetului Ceas? Nici vorba. in camasa de noapte, cu parul valvoi si barba incalcita, s-a repezit la geam ca sa vada cu ochii lui. Ei, si cand l-a vazut Printesa, a inceput sa rada si mai tare dand din picioare si tinandu-se cu mainile burta.
   Ca prin farmec, cand vazu veselia si fericirea din ochii printesei, batranul Timp a inceput sa rada si el si sa faca haz de felul in care arata schimonosindu-se in geamul-oglinda al incaperii, iar veacurile radeau odata cu el.
   Si astfel veselia a umplut toata curtea, iar pasarile care duceau vesti celor din padurea de la marginea lacului despre petrecerea Printesei abia asteptau sa coboare ca sa rada in voie tinandu-se cu aripile de burta.
   Doamna lacului statea in fata oglinzii si-si aranja suvitele albastre intr-o cununa de nuferi. Era si ea invitata la petrecere si nu ar fi vrut pentru nimic in lume sa lipseasca. Insa hohotele de ras ajungeau pana la ea in fundul lacului si la auzul pataniei batranului Timp a inceput si ea sa rada. In gandul ei isi spunea ca Printesa Daria va fi cu noroc.
   Acum e vremea sa va spun si domniilor voastre, dragi cititori: cine trezeste batranul Timp inainte de vreme si il face sa rada, acela va fi cu noroc toata viata, iar sanatatea si bucuria nu-i vor lipsi.
   Rochita alba a Printesei prinsese niste dungi verzi de la iarba, iar manutele ei erau pline de pamantul reavan dupa ploaie. Doica bombanea ca asa o frumusete de rochie a fost distrusa si se intreba cum o sa scoata ea petele de iarba. Printesa statea cuminte intr-un colt al incaperii unde Prima Doamna o adusese cu forta, stiindu-se vinovata. Domnul Busuioc batea discret la usa ca sa ii aduca parfumul Printesei, iar in curte trambitele vesteau sosirea primilor invitati.
   Totul era un freamat si o bucurie, iar voia buna stapanea pamantul.
   Fluturii veneau in randuri si se faleau cu coloritul aripilor; buburuzele iscodeau in jur ca sa scrie la gazeta mondena cine a fost la petrecere si cum era imbracat fiecare invitat; greierii acompaniau in surdina trilurile ciocarliei, iar albinele cu sorturi albe aranjau mesele pentru ospat.
   Nu ramasese vietate sau om sa nu fi fost invitat la petrecere, iar Curtea era tare mandra cu evenimentul unic ce se intampla.
   Nici nu va pot povesti ce bucurie era acolo. Am fost invitat si eu ca sa scriu pentru timpurile ce vor urma, povestea Printesei Daria. Mi-au dat si mie un loc asa cum am cerut, la balconul din aripa rasariteana a palatului. De acolo se vedeau invitatii si tot ceremonialul.
   Doica s-a imbunat intre timp si a imbracat-o pe Printesa intr-o rochie verde, iar talia i-a incins-o cu un buchet de flori de colt. Parul lasat rebel pe spate stralucea ca aurul in lumina jucausa a soarelui. Era incaltata cu pantofi din aur facuti de cel mai mare mester de la capatul lumii.
   Dintr-o data totul a incremenit a tacere. Batranul Timp isi facea intrarea aducand Luna si Soarele la un loc, sa se bucure si ei unul de celalalt cat dureaza petrecerea. Mesenilor nu le venea sa creada ca timpul s-a oprit si insusi Timpul venea sa petreaca alaturi de ei si se intrebau susotind ce dar ii va face Printesei Daria. Si nu multa le-a fost mirarea cand in urma Soarelui si a Lunii venea usor un inorog. Era darul cel mai de pret pe care il putea primi un pamantean. Din vechime se spune ca cel care primeste inorogul in dar, este un om sanatos, cu noroc, un om luminat. Inorogul este trimisul lui Dumnezeu pe pamant pentru oamenii dragi domniei-sale.
   Cand a vazut inorogul, Printesa Daria s-a repezit la batranul Timp, l-a strans in brate si i-a multumit. Si plecand rusinata capul i-a spus:
   -Sa ma ierti nene Timpule ca te-am trezit din somn.
   Batranul Timp i-a raspuns pe placul tuturor celor prezenti, strangandu-o in brate si sarutandu-i fruntea:
   -Ba tu sa ma ierti Printesa Daria ca am dormit mai mult decat era vrerea. Si petrecerea a continuat trei zile si trei nopti, iar eu am scris atatea la gazeta ca sa stie toata lumea ca Printesa Daria a primit in dar Inorogul de la batranul Timp.
   De atunci Printesa Daria a trait in lumina bucurandu-se si bucurand pe cei dragi.

10 August 2010
la al doilea an de la intrupare
(fara nume)